Recenzie Frumuseți monstruoase, Marina Neagu (#8)

Dacă ar fi să fac o trecere rapidă a lucrurilor care mi-au plăcut cel mai mult în Frumuseți monstruoase, aș putea să descriu totul într-un singur cuvânt: Lara. O părea într-un fel clișeic – sau poate că nu – faptul că ea, ca personaj principal, este motivul cel mai mare pentru care cartea nu mi-a rămas indiferentă, dar acesta este adevărul. Cu toate că începutul a fost înconjurat de mici clișee – mutarea ei la o altă școală, întâlnirea cu doi frați misterioși, atracția pe care o simțea pentru unul dintre ei –, am apreciat foarte mult că Marina Neagu a construit un personaj care nu era avid de atenție, ci prefera să fie singur, astfel că de multe ori încerca să scape de persoanele nou cunoscute, și să fie doar cu persoana ei. Dovada că orice carte – scrisă într-un mod corect din punct de vedere al narării, care, la început, îți dă impresia că nu te va impresiona foarte mult până la final – te poate surprinde plăcut într-un anumit punct. Și nu doar o singură dată, așa cum ați aflat din ceea ce am scris mai sus.

Toată lumea creată de autoare pare foarte promițătoare – chiar și în ochii unui critic, care nu sunt eu –, doar că, la cât de interesantă o consider, pe atât de grăbită a fost acțiunea. Iar acesta este și motivul care m-a supărat foarte mult: lumea gardienilor, modul cum s-a născut și a crescut Lara, cum a ajuns să fie atrasă de unul dintre cei doi frați, personajele care te uimeau – fie plăcut sau nu – și de la care nu te așteptai niciodată, toate acestea puteau fi scrise și detaliate în cel puțin două cărți; părerea mea.

Părerea Andreei o poți citi aici. Mulțumesc mult, Andreea pentru părerea ta sinceră despre cartea mea! :).

Recenzie Frumuseți monstruoase, Marina Neagu (#7)

Recunosc că avem de ceva timp nevoie de o carte în care sunt prezentate alte.. entități. Nu vampiri, vârcolaci, vrăjitoare. Aveam nevoie de ceva diferit. Voiam acțiune, romantism, fantasy și credeam că nu pot obține pe toate, însă Marina Neagu mi le-a servit într-o singură carte. Începusem să îmi pierd răbdarea tot căutând cărți ieșite din comun; Marina Neagu mi-a potolit setea.

Ceea ce m-a uluit este dinamica acțiunii. Totul se întâmplă atât de rapid! În plus, s-a pus accent și pe sentimentele personajelor, fapt ce m-a impresionat. De asemena, știam ce se întâmplă în capul protagoniștilor pe tot parcursul acțiunii. Chiar și când aveau mai multe opțiuni îmi dădeam seama de consecințele fiecărei alegeri.

După cum am mai spus, combinarea genurilor este un punct forte al romanului. Acțiune, romantism, fantasy… Toate se împleteau în așa fel încât formau un tot unitar unic, complex, profund. E interesant că așa cartea poate fi citită chiar de orice iubitor de lectură. Ușurința cu care a combinat în scena finală fantasy cu romantism este copleșitoare.

Recenzia completă o poți citi aici. Mulțumesc Cărți la puterea a doua pentru recenzia cărții Frumuseți monstruoase.

 

Recenzie Frumuseți monstruoase, Marina Neagu (#6)

Marina Neagu nu te lasă să te acomodezi cu personajele sau cu lumea creată. Nu. Te obligă să îţi pui centura de siguranţă şi te poartă cu viteză prin două sute de pagini de crime misterioase, ritualuri păgâne şi legături interzise, condimentate cu un triunghi amoros care se termină mult prea repede, unde eu nu am niciun cuvânt de spus, pentru că m-am obişnuit să aleg echipa care pierde.

Mi-ar fi plăcut ca numărul de pagini să fie mai mare. Dublu, poate? Când termini o carte în puţin peste o oră, rămâi ameţit şi cu multe întrebări. Nu ai timp suficient să te ataşezi de personaje sau să le cunoşti. Acţiunea, deşi avem parte din plin de ea, se desfăşoară mult prea repede si nu este atât de bine construită sau închegată, iar eu voiam să aflu mai multe despre îngeri şi demoni, despre cum au fost creaţi Gardienii şi care sunt „legile” după care trăiesc, despre harurile Larei şi… despre Vlad, Sebastian şi Diana. Nu am ceva cu Lara, mi-a fost simpatică, dar pe Adrian l-aş sacrifica Reginei (trebuie să citeşti cartea ca să descoperi cine este). Ah, să nu uit: avem parte şi de o cârtiţă. V-am spus că locuinţa Larei e prea mică pentru un grup atât de numeros, în continuă creştere, așa că o persoană s-a supărat și a ales altă tabără. Ops.

Continuarea recenzie o poți citi pe site-ul Palarisme.ro și autoarei Simona Stoica.