Urlet în tăcere (1), Marina Neagu (#8)

”Când am terminat această carte am rămas pe gânduri. Prin simplul fapt că romanul Urlet în tăcere este o carte foarte bună care merită descoperită de fiecare cititor român. Și un al doilea fapt este că nu am al doilea volum să văd ce se petrece în continuare.

Vă anunț de pe acum când veți termina această carte veți aștepta cu sufletul la gură cel de-al doilea volum. Pentru că finalul cărții are mult suspans și o dorință neastâmpărată de a vedea ce se va întâmpla.”.

Recenzia completă o poți citi aici.

Mulțumesc mult, Florina pentru recenzia frumoasă scrisă pe blogul tău www.denisadenna96.wordpress.com

Urlet în tăcere (1), Marina Neagu (#7)

Povestea te ține pe jar, te poartă fără pic de remușcare pe drumul agonie-extaz de nenumărate ori, pe întoarce și poartă prin necunoscut, te ridică și te pune la pământ, te izbește de cele mai cumplite trăiri, te umple de emoții.  – Bookcaffe

Continuarea se află aici.

Așa cum ne-a învățat deja, Laura trăiește și ne redă în recenziile ei fiecare emoție descrisă în paginile unei cărți. Mulțumesc din suflet, Laura!

Frumuseți monstruoase, Marina Neagu (#15)

Vampirii energetici ai Marinei Neagu sunt femei născute parcă din coasta Afroditei, dar ţesute din umbră şi întuneric. Toţi cei care întâlnesc “umbra energetică” cad ca subjugaţi de frumuseţea răpitoare al celei ce curând le va fi călău. Şi cum pentru orice rău trebuie să existe şi un combatant pe măsură, gardienii îşi fac apariţia. Cele două tabere duc lupte înverşunate una cu cealaltă, fără şanse însă ca una dintre ele să iasă pe deplin victorioasă.

Balanţa se înclină însă în momentul în care Lara, jumătate umbră, jumătate înger, în ciuda faptului că mereu s-a ascuns de gardieni, dar şi de umbre dă nas în nas cu cei dintâi. Adrian şi Vlad rămân contrariaţi în secunda în care sunt puşi faţă-n faţă cu frumoasa Lara, cu ochii verzi de umbră dar cu o inimă în piept ce bate asurzitor.

Citește recenzia cărții Frumuseți monstruoase scrisă de Diana Daniela Macovei pe site-ul GoodRead.ro. Mulțumesc mult, Diana pentru recenzia ta sinceră.

Urlet în tăcere (1), Marina Neagu (#6)

”Ce evenimente a trebuit să scrie autoarea cu mare dificultate, veniți de aflați cu proprii voștri ochi. Un lucru este foarte clar: nu veți regreta nici o clipă că v-ați oprit asupra acestei lecturi. Marina Neagu în Urlet în tăcere ne bate cu propriile concluzii preconcepute și ne demonstrează că aceasta nu este lectura clișeică pe care vrem să ne-o imaginăm.”

Continuarea recenziei se află aici. Mulțumesc mult Diana Daniela Macovei și site-ului GoodRead.ro pentru opinia sinceră oferită și altor cititori.

Frumuseți monstruoase, Marina Neagu (#14)

O nouă recenzie scrisă frumos pe blogul Andreea’s Book Club. Mulțumesc mult, Andreea pentru faptul că ai citit prima mea carte, dar și pentru că ai împărtășit impresiile despre carte și lectură.

Ce zice Andreea: ”În ciuda recenziilor pozitive pe care le-am citit pe Goodreads și pe alte bloguri, am început lectura acestui roman puțin reticentă. Oare ce voi găsi incitant într-o cărticică de aproximativ 200 de pagini? Răspunsul – totul, dar absolut totul.”

Impresiile ei complete despre Frumuseți monstruoase se pot citi aici.

Urlet în tăcere (1), Marina Neagu (#5)

Marina Neagu a debutat ca scriitoare cu romanul Frumuseți monstruoase, o carte fantasy, cu influențe dark și cu o poveste oarecum ciudată dar, în același timp, și destul de impresionantă. Debutul pot spune că i s-a observat în acea carte, acțiunea fiind destul de grăbită, dar trecând peste aspectele acelea, lumea pe care a modelat-o a cuprins hotarele tărâmurile interesante și magice. (Mai multe despre Frumuseți monstruoase puteți afla în recenzia pe care am scris-o, dacă accesați link-ul de mai sus.) Marina Neagu și-a continuat cariera de scriitoare, aducând publicului o nouă carte, mai exact o serie, cu primul volum Urlet în tăcere. Citind doar o singură poveste scrisă de aceasta, încă nu îmi formaserăm anumite așteptări din partea a ceea ce voi urma să găsesc aici, dar primul lucru pe care l-am putut observa  și pe care, de altfel, îl pot detecta toți cei care au citit Frumuseți monstruoase înainte – a fost schimbarea drastică a stilului de a scrie al Marinei. Și m-a bucurat nespus de mult, deoarece eu sunt genul de cititor care este un fan înfocat al cărților cu multă descriere, cu detalii cât mai amănunțite și cu o poveste cât mai complexă. Iar faptul că am fost introdusă într-o lume de o astfel de natură, m-a determinat să descopăr personajele, întâmplările și întorsăturile de situație cu mai mult interes și cu o mai multă atenție. 

Când am citit titlul și apoi, mai târziu, am observat că din el se preling firicele de sânge, când am văzut coperta în care un chip pe trei sferturi se afla cufundat într-o apă limpede – ce numai mistere și secrete poate să ascundă –, nu m-aș fi așteptat ca aceste imagini să ascundă atât de multe semnificații în ele. Așa că acesta este primul, și unul dintre motivele pentru care vă îndemn acum, de la început, să cumpărați această carte și să o citiți: pentru a vă lămuri, pentru a vă răspunde la niște întrebări și pentru – așa cum se întâmplă în cărțile cu mai multe volume – a vă încărca cu și mai multe semne de întrebare. Să ridice câte o mână cititorii care nu agrează enigmele în povești? Niciunul nu există. Pentru că ăsta este unul din frumoasele motive pentru care ne place atât de mult să citim: să rezolvăm mistere, să fim uimiți. 


Ideea principală, cu cât avansezi tot mai mult cu citirea cărții și cu cât de afunzi tot mai adânc în străfundurile ei, constați că are mai multe ramuri, că s-a lungit în toate părțile și că nu știi încotro să-ți îndrepți atenția mai întâi. 

Întreaga recenzie o puteți citi aici. Mulțumesc mult, Andreea Pandelea pentru recenzie!