Urlet în tăcere (1), Marina Neagu (#5)

Marina Neagu a debutat ca scriitoare cu romanul Frumuseți monstruoase, o carte fantasy, cu influențe dark și cu o poveste oarecum ciudată dar, în același timp, și destul de impresionantă. Debutul pot spune că i s-a observat în acea carte, acțiunea fiind destul de grăbită, dar trecând peste aspectele acelea, lumea pe care a modelat-o a cuprins hotarele tărâmurile interesante și magice. (Mai multe despre Frumuseți monstruoase puteți afla în recenzia pe care am scris-o, dacă accesați link-ul de mai sus.) Marina Neagu și-a continuat cariera de scriitoare, aducând publicului o nouă carte, mai exact o serie, cu primul volum Urlet în tăcere. Citind doar o singură poveste scrisă de aceasta, încă nu îmi formaserăm anumite așteptări din partea a ceea ce voi urma să găsesc aici, dar primul lucru pe care l-am putut observa  și pe care, de altfel, îl pot detecta toți cei care au citit Frumuseți monstruoase înainte – a fost schimbarea drastică a stilului de a scrie al Marinei. Și m-a bucurat nespus de mult, deoarece eu sunt genul de cititor care este un fan înfocat al cărților cu multă descriere, cu detalii cât mai amănunțite și cu o poveste cât mai complexă. Iar faptul că am fost introdusă într-o lume de o astfel de natură, m-a determinat să descopăr personajele, întâmplările și întorsăturile de situație cu mai mult interes și cu o mai multă atenție. 

Când am citit titlul și apoi, mai târziu, am observat că din el se preling firicele de sânge, când am văzut coperta în care un chip pe trei sferturi se afla cufundat într-o apă limpede – ce numai mistere și secrete poate să ascundă –, nu m-aș fi așteptat ca aceste imagini să ascundă atât de multe semnificații în ele. Așa că acesta este primul, și unul dintre motivele pentru care vă îndemn acum, de la început, să cumpărați această carte și să o citiți: pentru a vă lămuri, pentru a vă răspunde la niște întrebări și pentru – așa cum se întâmplă în cărțile cu mai multe volume – a vă încărca cu și mai multe semne de întrebare. Să ridice câte o mână cititorii care nu agrează enigmele în povești? Niciunul nu există. Pentru că ăsta este unul din frumoasele motive pentru care ne place atât de mult să citim: să rezolvăm mistere, să fim uimiți. 


Ideea principală, cu cât avansezi tot mai mult cu citirea cărții și cu cât de afunzi tot mai adânc în străfundurile ei, constați că are mai multe ramuri, că s-a lungit în toate părțile și că nu știi încotro să-ți îndrepți atenția mai întâi. 

Întreaga recenzie o puteți citi aici. Mulțumesc mult, Andreea Pandelea pentru recenzie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s